Mimi

Timp, incotro mergi…

…. spre ce meleaguri noi, grabit alergi. Va amintiti?
Melodia asta mi-a venit aproape automat in  minte atunci cand plimbandu-ne prin centrul vechi al Bucurestiului, am prins imaginea de fata. Era prin septembrie, si o multime de actiuni cu ocazia Zilelor Bucurestiului se desfasurau prin zona. O sceneta de Caragiale, pusa in scena pe strada, mi-a prilejuit intalnirea cu aceasta domnita din alt secol. Modul in care se intampla actiunea era mai mult decat firesc, avand in vedere „mediul ambiant”. O clipa am avut senzatia ca ea, sa-i spunem Mimi, a intalnit o bresa in timp si s-a ratacit in timpurile noastre. Poate ca o multime de vorbe au ramas nerostite la momentul potrivit, poate niste sentimente care asteptau sa fie asternute intr-o scrisorica… Cine stie? Am incercat sa redau aceasta trecere prin timp a lui Mimi in fotografia de fata. Uneori, ma sperii ca nici eu nu am timp sa fac tot ce trebuie facut in viata. De aceea, nu fac economie in a-mi exprima sentimentele care ma incearca. De aceea fotografiez. E o modalitate la indemana de a usura exprimarea. Voi cum abordati trecerea timpului? Va sperie? Va nelinisteste?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s